La valici ti cartoni ttaccata cu llu spacu.

Riceviamo e volentieri pubblichiamo, oggi giornata del dialetto: 

Gent.mo direttore: Le invio un racconto, in dialetto, ho voluto anche questa volta raccontare modi di vivere e sentimenti della nostra gente, della nostra Mesagne, nella maniera più semplice possibile.

Il racconto è privo dell'accentatura propria del dialetto e alcuni vocaboli risulteranno non essere scritti nella maniera perfetta, di questo mi scuso con tutti. Riconosco nel dialetto, un valore culturale che va recuperato e diffuso alle nuove generazioni, il dialetto è il linguaggio col quale possiamo rileggere il nostro passato. 

La valici ti cartoni ttaccata cu llu spacu.

Mi sembra quasi ca fo ieri, e puru annu passati cinquantanni, ti quandu passau Cocu, lu figghiu ti lu nunnu Rafeli, ti n’anzi allu Sitili e n’amicu sua nci ndummandau, Uè Cò! quandu a partìri?

Crai toppu mangiari, pigghiamu lu trenu ti li quattru e menza, e poi ti Brindisi lu pigghiamu alli ottu ti sera.

Simu parecchi ti Misciagni, stai Ntognu, Francu, Carmelu, zziuma Vittoriu cu li to fili, stai Benito cu la mugghieri, Ntunucciu cu llu frati la soru e lla canata e poi stannu tanti atri cristiani ca no canoscu.

A cuddu tiempu, tanti cristiani ti Misciagni e puru ti atri paisi vicini, si nni sciunu alla Svizzara, alla Germania, alla Francia, allu Belgiu, a Turinu, a Milanu o addirittura all’Ameraca.

Si nni sciunu pi circari furtuna, pi truvari la fatia ca allu paisi nuestru non nci n’era, si nni sciunu pi guadagnari nu picca ti sordi, pi putiri mantiniri la mugghieri e li fili piccinni.

La spiranza loru era quedda ca erana a ccucchiari li sordi pi putiri poi ccattari nu lottu e fabbricari la casa.

N’tra lli casi ti tutti sti cristiani, ca allu crai erana a partiri, si sta faciunu li preparativi pi lla partenza e puru la nunna Tetta, la mamma ti Cocu, sta priparava li cosi ca Cocu sua s’era ppurtari.

La nunna Tetta, s’era azata prestu cu pripara li rrobbi, nc’era scapati li chiù megghiu ca tinia, nci l’era lavati e stirati, e senza cu dici nienti a nisciunu n’ci l’era prufumati cu li lacrimi sua.

Cocu sua era asciri alla Germania, era asciri pirceni ddani lu sta spittava l’attani, lu nunnu Rafeli ca si n’era sciutu sei misi prima nziemi all’atru figghiu e nc’era acchiata la fatia.

N’tra la valici, bedda grandi di cartoni, nc’era misi li magli ti lana, quiddi ca edda nc’era fattu cu lli mani sua e cu la lana bbona, quedda ccattata allu marcatu, li corfi sempri ti lana culurata e sempri fatti cu lli mani sua, fazzuletti, camisi, mutandi, cannuttieri e quazetti, sei pari ccattati allu marcatu e sei pari fatti a manu cu lli fierri pi lli quazetti.

Uè Cò!

tissi la nunna Tetta, viti ca quani ti costi alli cannuttieri agghiù misu puru sei pari ti mutandi, ttreti pì frauta Rubbertu e ttretì pi sierda, mi raccumandu!

La nunna Tetta parlava e spittava ca Cocu sua nc’era a rispondiri, vulia ssenti ancora la voci ti lu figghiù sua, lu figghiu cchiù piccinnù, ma Cocu rispundia ogni tantu o no rrispundia propriu.

Cocu tinia la capu sua a n’atra vanda, li paroli ti mammasa Tetta no lli sta mancu sintia, sta pinzava a Rosetta sua ca mo l’era llasari sola a Misciagni e iddu era sciri tantu luntanu, era sciri nfinu alla Germania, ca non sapia mancu ddo era.

La sciurnata si nni stà scia, anzi si n’era sciuta, s’era fattu scuru, Cocu e Rosetta all’angulu cretu casa ti Rosetta, staunu mbrazzati, e si ticiunu li cosi chiù belli, sobbra ti loro quedda sera nc’era la luna, ca li sta vuardava.

Cu nna voce fina fina quasi ti chiantu, Rosetta tissi a Cocu, “Cocu mi, Ti vogghiù beni!, assai ti nni vogghiù, lu sacciù ca ti nn’asciri alla Germania, ca aggia rrimaniri sola qquani, ma tuni portimi sempri n’tra lu cori tua comu iu ti tegnu sempre n’tra lu mia”, to lacrimi crandi crandi, scindera ti li uecchi sua.

Cocu toppu ca n’cera tatu l’urtumu baggiu, la salutau e si nni sciu.

Mentri caminava versu casa sua pinzava alli paroli ca Rosetta n’cera dittu, e sulu sulu si mesi a chiangiri, e n’tra na lacrama e nu pinzieri a Rosetta, rivvau a casa sua.

La nunna Tetta ca no s’era firmata n’attumu pi tuttu lu ggiurnu, preparau la taula pi mangiari e quedda sera mesi n’taula li cosi cchiù megghiù e chhiù sapuriti ca tinia, pircè vulia ca lu figghiù sua s’era appurtari l’ardori e lu sapori ti casa sua.

La notti la nunna Tetta no chiutiu uecchi, pinzava allu maritu sua luntanu, allu figghiu Rubbertu puru iddu luntanu e pinzava a Cocù sua ca tra n’atru picca puru iddu si n’era sciri.

Vulia cu no passava prestu prestu quedda notti, ma tra nu pinzieri e l’atru veddi tra li carassatori ti la finestra ca sta ncuminzava a llucèsciri, s’azau zitta zitta, e senza cu faci mancu nu rumore si nni sciu n’tra la cucina e ccuminzau a mindruddare.

Pigghiau la farina, e preparau la pasta pi lu pani, feci tre belli pagnotti li sistimau n’tra li sarvietti pi lu pani e li mesi a cresciri, allu chiù tardu l’era ppurtari allu furnu.

Lassau nu picca ti pasta ti lu pani e cu quedda feci li fucazzeddi, pi Cocu sua, ca sapia ca n’ci piaciunu assai.

Cocu si azau, si llavau e si mangiau li fucazzeddi, li simbrarunu chiù bbueni ti tutti l’atri voti ca mammasa n’ci l’era fatti.

Uè ma sta essù! critau ti vicinu alla porta e la nunna Tetta n’ci rrispundiu “no tardari ca sai ca ama ggiustari li cosi ca ta ppurtari”.

Lu tiempu cuddu ggiurnu vulau, lu pani era ssutu ti lu furnu e menzatia era sunata.

La nunna Tetta pigghiau lu pani, lu tagghiau a stuezzi, ni llivau la muddica e ci mesi intra li cosi ca sapia ca chiù n’ci paiciunu a figghiusa Cocu.

N’tra nu fagottu ti pezza, sistimau li cosi ti mangiari, n’ci mesi intra puru li marangi e li mandirini ca era sa qqueti ti n’tra lu sciardino di nunna Maria, e li cosi tuci ti Natali ca era avuti rricalati ti cummarasa Rachela, poi sistimau puru na bbuttiglia ti vinu, quedda ca n’era nnutta frausa Vituccio e chiutiu tuttu ntra nu suspiru e l’atru.

Lu tiempu passau e rrivaruno li ttreti, Cocu cu la valici ti cartoni, ttaccata cu lu spacu, e mammasa cu llu fagottu mmanu si ni scera alla stazioni.

Sobbra allu mmarciapidi vicinu alli binari, nc’erunu tanti cristiani, cristiani ca erana a partiri e cristiani ca staunu ddani pi salutari quiddi ca erana a partiri.

Staunu li mammi, li mugghieri, li fili, li parienti, n’ci stava puru Rosetta, era vinuta pi salutari Cocu sua.

Staunu tutti zitti zitti o parlaunu chianu chianu n’tra loru, simbrava na funzioni riligiosa, simbrava ca sta diciunu li prighieri.

N’terra tanti e tanti valici ti cartoni ttaccati cu llu spacu.

N’tra lu cori ti tutti quiddi ca sta partiunu la spiranza di fari furtuna e na spiranza ancora chiù grandi quedda ti turnari a Misciagni.

N’tra lu cori di Cocu la speranza ti turnari, e spusari Rosetta.

Nu fischiù ti trenu ti luntano, tutti vutara la capu versu Latianu, lu trenu oramai era rrivatu.

Nnchianarunu tutti, li valici ti cartoni si li passarunu ti li finistrini pi ffari prima, si sintiu lu fiscu ti lu capu stazioni e lu trenu chianu chianu ccuminzau a partiri, si vitiunu tantii razzi ca sultaunu, tanti carosi ca chiangiunu e lu trenu sempri chiù luntanu.

Annu passati cinquantanni ti cuddu giurnu, la nunna Tetta e lu maritu sua, lu nunnu Rafeli, ormai sontu to vicchiarieddi, tenunu cchiui di novantanni e vivunu cu Cocu e cu Rosetta, n’tra la casa ca Cocu si feci quandu toppu tanti anni turnau ti la Germania.

Sta storia eti dedicata a tutti li cristiani ca nnu sciuto alla Germania, alla Svizzera, allu Belgio, alla Francia, all’Ameraca, a Turinu, a Milanu o all’atri città, a tutti quiddi ca non annu mai lassatu Misciagni e annu spittatu quiddi ca erunu partuti, eti puru dedicata a tutti quiddi ca si n’annu sciuti e vivunu a nn’atra città, ma tenunu sempri n’tra lu cori loru la nostra Misciagni!

Uè Cò!

quandu a partìri?

Crai toppu mangiari, pigghiamu l’aereo ti Brindisi……

……..toppu cinquant’anni, la storia si rripete pi llu stessu mutivu ti cinquantann’aggretu.

A tutti Bona Furtuna!

Carmelo Colelli

Bari 15 Gennaio 2014

Per offrirti il miglior servizio possibile questo sito utilizza cookies. Continuando la navigazione acconsenti al loro impiego in conformità della nostra Cookie Policy.