Ti sti tiempi si scantaunu li favi (di Emanuele Castrignanò)

Favi  šcantati

Nna bbella chianca cu nna siggitedda

li favi siccati e nna šcantaredda;

so’ unguli cruessi, bbelli scapati

spettunu, sulu, cu ssontu šcantati.

Ti  matin’a llu frišcu o a lla sirata,

sintivi bbattiri ntra casa o pi štrata,

sciunu a ttiempu, paria nnu cunciertu,

ca si sintia ti cretu a llu uertu.

Nna vota šcantati, si vintulaunu,

llivavi li scorsi ca intra ccappaunu.

Viniunu misi ntra nnu bbuscioni,

pi ffa’ li pruvvišti ti nna štaggioni.

No ssi chiutia lu tiraturu

cu nno vva ffannu lu favaluru.

Li primi tiempi, no tti  cucchiavi,

ci no la foca, fessa, pigghiavi.

Prutiti fuerti, la pelli squartavi,

pi ccuddu fuecu c’assia ti li favi.

Mangiaunu favi, li puvirièddi,

carni, li ricchi, a štuzzarieddi.

Ci ti ticiunu cce ccosa mangiavi

ti virgugnavi a ddi’, sempri, favi.

Mo’ è nnu lussu pi ssulu signuri,

cu rrapi ncapriati o cu ppipaluri.

Ci li v’a ccierchi a nnu rišturanti

paii nnu cuntu ca nc’è cu tti spanti.

Pi ffavi a ssulu o cu ppani frittu,

spindi ti menu ci paii nn’affittu.

La genti muterna li chiama purè,

puru ca pari cacaredda ti Rrè.

Emanuele Castrignanò

Per offrirti il miglior servizio possibile questo sito utilizza cookies. Continuando la navigazione acconsenti al loro impiego in conformità della nostra Cookie Policy.