IMI Internati Militari Italiani
8 settembre 1943
Appena quedda voci si spandìu
nginucchiàtu priài nanz’a Ddiu,
l’armistiziu l’Itaglia era firmatu,
e pi’ lu prièsciu mi sintìa stunàtu.
Lu cori si spittàva sta nutizia
ca prestu ddivintàu ‘na tisgrazia,
setticientumila pòviri ssurdàti
senza cumandi, ti tutti ‘bbandunàti,
ti li belvi teteschi fòrunu rristati
e pi’ no’ tradìri fòrunu internàti.
‘N’atra risistenza ccussì si cunzumàu:
Tanti murèra, ncununu si sarvàu.
Patèra fami, friddu e li turtùri,
schiavi, malati, senza mancu cùri.
Fatiàra pi’ l’armi ti ‘na uèrra
ch’er’a mina’ lu mundu sottaterra.
E li teteschi, ormai cchiù nvipirìti,
pi’ tutti quiddi ca l’èrunu traditi,
alli lavori forzati cundannàra
fili ti mamma ca chhiù non ci turnàra.
Però, sti cosi, tanti non li sannu,
pircè si parla pi’ ‘na vota all’annu,
e ci stasera ndi li sta’ rricurdàmu,
sobbr’alla cuscienza mintìmindi la manu.
Crazi a loru ca scià cumbattera
cu curaggiu e cori cret’a ‘na bandiera
pi’ l’orgogliu ti ‘n’Itaglia libiràta
ca murèndu ndi l’hannu cunsignàta.
E sulu la Paci po’ sarvà stu mundu
scrafazzàtu ti l’otiu ca no’ pari tundu.
BASTA! Cu sti bombi e carrarmàti,
muerti, tulùri nd’hannu rricalàti.
Ma ognunu la po’ fa’ la parti sua,
e cu ccumènza già…ti casa sua!
Brindisi, 25 gennaio 2012
Emanuele Castrignanò
Lu giurnu ti la mimoria
Ci tieni ‘na cuscienza
e lassi la viulenza,
OMU! T’agghià parlari
e no’ ti la scurdari!
Cu n’attu ti tulori
stu mundu ‘ccuminzàu
Cainu senza cori
Abeli stinnicchiàu.
L’amori fo’ traditu
ca no’ s’è cchiù capitu,
e tuttu lu criatu
ti sangu s’è mmacchiàtu.
Ognunu av’a sapìri
ca no’ nci po’ muriri,
pi’ l’òtiu e la paccìa,
la stessa carni mia.
L’ebrèu ca nascia
era ‘nu frati mia
cè corpa ìddu tinia,
sempri cu si scundia ?
Non era razza pura,
mmucàunu la natura
perciò pi pulizzare,
l'èrunu assà rristàri
Mandàunu li ssurdati
cu sti fucili armati
e quiddi ca truvàunu
tutti ndi li purtàunu.
Mmassati e deportati
‘ntra campi cuncintrati
senza cchiù dignitati
ma nùmiri stampati.
Strazzati e malandati,
pi' la fatìa sfruttati,
li càpuri rasati,
li pièti 'ncatinati.
E senza distinziùni,
li crandi o li vagnuni,
lu furnu li spittava
sulu cènniri ristava.
Migliuni ti cristiani,
pi' corpa ti st'infàmi
ca mai s'hannu pintiti,
murèra brustulìti.












Scuola Secondaria Superiore
ISTITUTO DI