Li mammi nuestri (di Carmelo Colelli)

Quandu nu piccinnnu o na piccinna erumu a nasciri era na festa pi tutti li vicini ti casa.

Ci capitava ti stati, ‘ntra casa staunu, la cristiana ca era a parturiri, la mmammara, mammasa, li suluri spusati e ‘ncuna vicina ti casa, fori alla strata ssittati vicinu allu bacchittoni, lu maritu e l’atri masculi ti vicinu casa.

Appena ca erumu nati ‘ndi mintiuvu ‘ntra li fassi e ‘ndi tiniuvu ‘mbrazzi comu pupazzi, ‘ndi cantauvu la ninna nanna, cuedda ca sapiuvu o vi rricurdauvu, tanti ti voti cu paroli mancanti o cangiati, ma a nui piacia lu stessu, tantu erumu piccinni, cu ‘ndi faciuvu ddurmesciri, ogni tantu ‘ndi tauvu puru la pupatedda.

La pupatedda la faciuvu cu nnu fazzulettinu biancu, intra ‘nci mintiuvu nu cucchiarinu ti zzuccuru, ttaccauvu lu fazzulettinu a nutu e vinia fori comu a nna pallina ca ‘ndi mintiuvu mmocca comu a nu ciucettu.

E passunu li ggiurni e puru l’anni!

V’azauvu la matina prestu cu faciuvu lu pani e a nui ca ‘nderumu fatti chiù grandi, ‘ndi faciuvu truvari li fucazzeddi cauti cauti.

Ti ‘nviernu, prima ancora cu lluciscia, ‘nturtigghiati ‘ntra lu fazzulittoni, cu lu fazzulettu ncapo e nu fangottu allu razzu, sciuvu a ccoghiri l’aulii, tannu li ccugghiuvu ‘nginucchiati nterra cu lli mani.

Tanti voti atu sciuti fori puru all’appeti, tanti atri voti va tu partuti ti casa ca la sciurnata era bona e vi nna tu turnati bagnati comu puricini.

Ti stati, inveci, vi nni sciuvu ancora chiù prestu, pirceni appena ccuminzava a llucesciri ieruvu a ccuminzzari a vindimari.

Sia ti stati ca ti ‘nvernu turnauvu ti fori quandu lu soli era già calatu e, tannu, pi vui ccuminzava ‘nnatra sciurnata ‘ntra casa, vi stancauvu ti la matina alla sera, ma no vi llamintauvu mai.

E passunu li ggiurni e puru l’anni!

La tumenaca non ci sciuvu fori, ma v’azauvu prestu lu stessu, vi vistiuvu cu nna vesta chiu megghiu e sciuvu a messa, quandu turnauvu la casa no pigghiava paci, la vutauvu sottasobbra, ieruvu a pulizzari ogni angulu e ogni cosa.

Pi la menzadia ti la tumenaca priparauvu lu sucu cu lli brascioli ttaccati cu l’azza e li purpetti ti pasturedda, la taula cu lla tuvagghia bianca, cuedda bona ti fiandra, la pasta sempri la stessa, ziti o mienziziti, quedda ca si vindia ‘ntra la carta blui, ticiuvu ca cu cuedda pasta lu sapori ti lu sucu si ssapurava megghiu.

La sera ti la tumenaca, ti stati assiumu tutti anziemi, sciumu alla villa, allu ioscu nni ccattaumu lu gelatu, lu morettu, e ‘ndi sa ssittaumu alli siggullini ti fierru, cuiddi ca simbraunu comu seggi ti lu cinama.

“Uè ma vogghiu lu palloni” e ndi ccattuvu lu palloni, “uè ma vogghiu lu cavadducciu ca camina” e ‘ndi ccattauvu lu cavadduccio ca caminava, a cuddu tiempu si vindiunu ‘ncerti cavadducci belli cu lli uarnamienti tutti culurati, cu lli rotelli sotta alli piedi, nui vagnuni tiraumu lu spacu e li faciumu caminari.

E passunu li ggiurni e puru l’anni!

Quanti voti ndatu fattu li magli ti lana e li corfi, cu lla lana ccattata ti lu marcatu o spilata ti atri magli e atri corfi, quanti voti n’atu rripizzati li quazi, quandu turnaumu a casa cu lli buchi alli scinocchi pirceni ndi nginucchiamu ‘nterrra pi sciucari a pallinni.

Tannu non c’erunu li palestri, la palestra nostra era la strata ca non era mancu sfaltata comu a moni, ma era ti petri e quandu cativi ti nni turnavi a casa, mmucatu, tuttu strazzatu e a voti puru tuttu zzangulintatu.

Quanti voti a tu paiatu li vitrini ca amu scascitu pi sciucari mmienzu alla strata cu llu palloni.

E passunu li ggiurni e puru l’anni!

Vamu visti chiangiri quandu amu partuti pi llu ssurdatu, o quandu cu nna valici ti cartoni, chiena ti tanti cosi, ndatu vistu partiri pi sci acchiari la fatia fori terra, a ‘nnatra nazioni.

Lu sapimu ca quandu rricivistuvo la prima cartullina vi facistuvu na capu ti chiantu, pi ogni parola, ca la figghia ti quedda ca abbitava ti costi casa, vi liggia.

“Cara matre, ti scrivo questi pochi richi per dirti che sono rivatu, lu viaggio tutto bene, io sto bene e cossi spero ti voi, un bacio vostro figlio Cocu.”

Pi sti quattru paroli a tu chiangiutu ggiurni e ggiurni interi.

Vamu visti chiangiri ma ti ggioia e piaceri, quandu ndatu vistu spusari, e quandu atu vistu nasciri li niputi vuestri.

Ti anni na nnu passati veramenti tanti!

Li capiddi vuestri, annu ddivintati tutti bianchi, la faccia che era bianca e rossa è ddivintata chiù scura pi corpa ti lu soli e ti la fatia ca atu fatta pi tant’anni mmienzu alla campagna, però quandu ‘ndi uardati, la facci vostra si llumana è diventa ancora chiù bedda, li uecchi vuestri parlunu suli suli e ‘ndi ticunu quantu beni ‘ndi vuliti.

Puru nui vi vulimu tantu beni e vi ringraziamu pi tuttu cuddu ca atu fattu.

Osci ca eti la festa ti la mamma, la festa vostra, facimu l’auguri a Vui ma puru a tutti l’atri mammi, pirceni tutti li mammi, ti quarsiasi parti ti lu mundu, volunu beni tutte alla stessa maniera.

Carmelo Colelli

 

 

 

 

 

Per offrirti il miglior servizio possibile questo sito utilizza cookies. Continuando la navigazione acconsenti al loro impiego in conformità della nostra Cookie Policy.